Gentiana si Angelica- Plante tamaduitoar...

Gentiana, denumita si Ghintura, este o planta erbacee perena de culoare albastru-violet (Gentiana Asclepiadea) sau galben (Gentiana Lutea) care creste pe pajisti, pasuni, poieni si la marginea padurilor din regiunile montane, alpine si subalpine. Cel mai bine studiata din punct de vedere terapeutic este radacina impreuna cu rizomii care se recolteza de la plante de 3-7 ani, in lunile octombrie-noiembrie sau in luna martie. Numele sau provine de la un rege antic ilir, Gentius (180-168 i.e.n), despre care se zice ca a descoperit proprietatiile vindecatoare ale plantei, mentionand-o in scrieri.

In medicina populara romaneasca este cunscuta ca tonic digestiv si al intregului organism dar si ca leac impotriva otravirii. Despre Pintea Viteazul, vestitul haiduc (1670-1703), se zice ca purta mereu la el o plosca umpluta cu o plamadeala din gentiana si angelica ,,contra raului la inima,,. Tot in traditia populara se crede ca radacina de Gentiana, administrata sapte sau noua zile la rand, alunga demonii care produc in corp felurite boli.

In ceea ce priveste actiunea terapeutica aceasta planta stimuleaza secretia sucurilor gastrice si pancreatice ( creste pofta de mancare, ajuta in gastrita hipoacida), intensifica functia hepatobiliara (contractia colecistului si secretia de bila), reduce balonarea, elimina parazitii intestinali si tonifica sistemul nervos. Ca si actiune pe scurt: stomahic (favorizeaza digestia gastrica), coleretic-colagoga , tonic nervos (antidepresiv), carminativa, antihelmintica si febrifuga.

Ajuta in urmatoarele provocari de sanatate: gastrita hipoacida, anorexie, lipsa poftei de mancare, parazitoze intestinale, digestie lenta, durere de stomac, diskinezie biliara, constipatie atona (activitatea musculara a intestimului este incetinita), senzatie de grata inainte si dupa masa, hipotiroidie (faorizeaza secretia de hormoni tiroidieni). Se poate combina cu ghimbirul, cardamomul si reventul.

Ghintura se administreaza cu precautii in gastrite hiperacide, hiperaciditate gastrica, la femeile gravide si cele care alapteaza!!!

Angelica ( Angelica Archangelica) este o planta erbacee, perena sau bienala, indrudita cu Anasonul, Chimenul, Chimionul, Coriandrul, Mararul etc (Fam. Umbelliferae), care creste spontan in zonele temperate si reci ale Globului sau exista in forma cultivata. La noi in tara creste in zonele montane, pe terenuri umede, in apropierea paraurilor de munte sau la marginea padurii. De asemena exista culturi speciale de Angelica. Angelica este mare amatoare de soluri afanate si grase, bogate in substante nutritie, si care iueste lumina si umezeala. Fiind declarata monument al naturii se recolteaza doar din culturi.

In traditia romanesca, Angelica este o planta cu insusiri magice (se zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor), fiind asociata cu sarbatoarea Buna Vestire care se celebreaza pe 25 martie. Angelica era considerata in Evul Mediu European un adevarat panaceu, fiind consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, devastat de epidemia de ciuma. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc cunostea multe secrete de vindecare cu plante) si a altor remedii si licori celebre. Conform legendei, iarba ingerilor a fost revleata in vis de catre un inger, care spunea ca aceasta va vindeca ciuma. In alte credinte explicatia numelui plantei este aceea ca infloreste de ziua Santului Mihail (8 mai , pe stil vechi). Se considera ca protejeaza impotria spiritelor rele si a vrajilor. Medicina romanească de la inceputul secolului XX considera ca angelica stimuleaza si tonifiaza stomacul, combatand flatulenta. Tinctura de angelica era recomandata pentru purificarea sangelui, ca sudorifica si diuretica, pentru inlesnirea menstruatiei, intarirea stomacului si a nervilor. Unii medici ai vremii considerau Angelica printre medicamentele cu actiune vasculara, „caci ea invioreaza organismul in starile adinamice febrile influentand favorabil aparatul digestiv si caile respiratorii”.

Actiune: tonic-amara, stomahica (favorizeaza digestia gastrica), carminativa, antiinflamatoare, antiseptica , antifungica, diaforetica (care produce transpiratia), calmanta a sistemului nervos si diuretica.

Se recomanda in urmatoarele afectiuni: colita de fermentatie si de putrefactie (se poate combina in parti egale cu pelinul), bulimie (pofta de mancare exagerata), anorexie psihica (lipsa poftei de mancare), balonare, gaze stomacale si intestinale, greata, reumatism (se foloseste intern dar si extern ca si frectie), stari depresive, epidemii de gripa, eliminarea blocajelor mentale (apatie, pesimism).

Adrian Udrea- terapeut cu plante medicinale, nutritionist, wellness coach, 

Email: plantevindecatoare@gmail.com